Profa

(...) M-am născut în 79, pe vremea când The Pointer Sister cântau Everybody is A Star. Mă gândesc de multe ori la viaţa mea ca la un film, pe care îl derulez înainte şi înapoi, după bunul meu plac, atunci când zac literalmente într-o baltă de bere, lucru care se întâmplă în fiecare weekend, în garsoniera mea cu pereţi de fum şi dopuri de şampanie.
(...) Secvenţa la care m-am oprit o are pe ea în rolul principal, într-o după-amiază în care a venit să-mi aducă temele, pentru că Elena era şi ea bolnavă. Elena îmi aducea temele de când cu accidentul de role, în care intrasem într-o stivă de lemne peste care era aşezat antigravitaţional un set de butoaie. Era blondă, rotunjoară şi roz în obraji. Nu vorbea aproape niciodată dar era docilă şi stătea mereu pe un scăunel mic, de jucărie, al fratelui meu.
(...)Acum, printre fum de Kent 1 (încerc să mă las) îmi revine în minte doar tabla neagră pe care se proiecta silueta delicată a profesoarei de română, învăluită în mister. Nu știam niciodată ce urma să spună, nici când secera speranțe de medie mare cu intempestivul Scoateți o foaie de hârtie.