Imaginație
Peisajul perfect de toamnă.
Ai avut un desen, la şcoală, aşa.
Struguri şi nuci bătrâni.
Pe atunci îţi lipsea iubita perfectă
cu cămaşă albă de organza…
Imaginaţie de copil.
Coaja copacului scrijelit mai târziu
imprimat cu poveşti
s-a răzbunat.
Lacul pare electric.
Închide mobilul: pe unde invizibile
păsările nu se opresc din zbor!
Numai oamenii - amăgiţi de zâmbete - cad în gol.
Parfumuri de santal, de lemn de tec
Plouă cu gânduri stinse
cenuşa înalţilor castani
cu frunze-miere
celebrate în cer
de atâţia ani
Nevertebrate
Neştiute
Negândite
Parfumuri de santal,
de lemn de tec,
înapoi,
la ţărmuri de sinapse plutitoare,
mereu visătoare,
mă îmbie să plec
Calatorie
Pe drumuri de ţară
miroase a şoareci de câmp
grâul se coace uituc
cerşetor în văzduh
- ce plângeţi, copii?! -
ce mici sunt
copacii se pierd
departe
ajunge făina
- uite secerătoarea! -
mă frig nările
de grâul uscat
îl voi înghiţi
mâine
- unde mergi? -
la oraş.
miroase a şoareci de câmp
grâul se coace uituc
cerşetor în văzduh
- ce plângeţi, copii?! -
ce mici sunt
copacii se pierd
departe
ajunge făina
- uite secerătoarea! -
mă frig nările
de grâul uscat
îl voi înghiţi
mâine
- unde mergi? -
la oraş.
Profa
(...) M-am născut în 79, pe vremea când The Pointer Sister cântau Everybody is A Star. Mă gândesc de multe ori la viaţa mea ca la un film, pe care îl derulez înainte şi înapoi, după bunul meu plac, atunci când zac literalmente într-o baltă de bere, lucru care se întâmplă în fiecare weekend, în garsoniera mea cu pereţi de fum şi dopuri de şampanie.
(...) Secvenţa la care m-am oprit o are pe ea în rolul principal, într-o după-amiază în care a venit să-mi aducă temele, pentru că Elena era şi ea bolnavă. Elena îmi aducea temele de când cu accidentul de role, în care intrasem într-o stivă de lemne peste care era aşezat antigravitaţional un set de butoaie. Era blondă, rotunjoară şi roz în obraji. Nu vorbea aproape niciodată dar era docilă şi stătea mereu pe un scăunel mic, de jucărie, al fratelui meu.
(...)Acum, printre fum de Kent 1 (încerc să mă las) îmi revine în minte doar tabla neagră pe care se proiecta silueta delicată a profesoarei de română, învăluită în mister. Nu știam niciodată ce urma să spună, nici când secera speranțe de medie mare cu intempestivul Scoateți o foaie de hârtie.
(...) Secvenţa la care m-am oprit o are pe ea în rolul principal, într-o după-amiază în care a venit să-mi aducă temele, pentru că Elena era şi ea bolnavă. Elena îmi aducea temele de când cu accidentul de role, în care intrasem într-o stivă de lemne peste care era aşezat antigravitaţional un set de butoaie. Era blondă, rotunjoară şi roz în obraji. Nu vorbea aproape niciodată dar era docilă şi stătea mereu pe un scăunel mic, de jucărie, al fratelui meu.
(...)Acum, printre fum de Kent 1 (încerc să mă las) îmi revine în minte doar tabla neagră pe care se proiecta silueta delicată a profesoarei de română, învăluită în mister. Nu știam niciodată ce urma să spună, nici când secera speranțe de medie mare cu intempestivul Scoateți o foaie de hârtie.
Promoter life
(...) Un autobuz masiv frânează la semafor scoțând un sunet de balenă care-și cheamă puiul. Bucăți de oameni se așează vertebră peste vertebră în șocul inerției. Se scutură butucii roților de energia acumulată în mișcare.(...)
Materie primă pentru unități de producție, oamenii intră zi de zi pe banda rulantă a unui sistem dorit, urât, criticat, dar alimentat tot de ei. Orice dimineață lucrătoare surprinde aceeași curgere de resursă umană către birouri, hale, magazine. Oameni grăbiți, cu priviri întunecate, macină drumul în cadența unui trafic infernal, pentru a ocupa un loc de parcare, apoi un scaun sau un post de lucru, un calculator sau un utilaj, pentru a se ocupa pe sine apoi cu lucruri care poate nici nu îi interesează dar care, periodic, le umplu coșul de cumpărături. Lavinia a fost promoter și la un supermarket, împărțea mostre de balsam de păr. Balsam care face părul să strălucească pentru ca el, bărbatul din viața cumpărătoarei să o iubească mai mult și să fie mai tandru. Nu are nici o logică, dar femeile cred în final că bărbații le plac pentru balsam și atunci cumpără mai mult și fac stocuri de cutii de plastic, dăunătoare pentru mediu, desigur. Și, în fiecare dimineață se înghesuie în mijloace de transport pentru a merge la muncă, de unde se întorc degradate de stres și oboseală pentru a se spăla cu balsam care face părul strălucitor ca ele să fie iubite… Dar, părul cade de la stres și nu are ce să fie strălucitor, nemaivorbind de faptul că ori nu e nici un bărtbat în viața lor ori este și el la fel de ocupat, stresat și obosit ca să mai observe balsamul…
Cu asemenea observații, Lavinia umple dimineața de la 8 la 9. Mai are vreo sută de pliante. Mai împarte o tură. Strecoară foița colorată prin fante mici de geam. (...)
Dimineața se consumă în praf încins și resturi de benzină, motorină, gpl. Fiecare îmbucătură de aer se rostogolește cu greu pe trahee și pieptul devine neîncăpător pentru piatră și foc, în timp ce nările caută un fir de oxigen. Caroserii sticloase hârjâie azurul murdar al zilei cu luciri nefirești de metal îndelung torsionat. (...)
Materie primă pentru unități de producție, oamenii intră zi de zi pe banda rulantă a unui sistem dorit, urât, criticat, dar alimentat tot de ei. Orice dimineață lucrătoare surprinde aceeași curgere de resursă umană către birouri, hale, magazine. Oameni grăbiți, cu priviri întunecate, macină drumul în cadența unui trafic infernal, pentru a ocupa un loc de parcare, apoi un scaun sau un post de lucru, un calculator sau un utilaj, pentru a se ocupa pe sine apoi cu lucruri care poate nici nu îi interesează dar care, periodic, le umplu coșul de cumpărături. Lavinia a fost promoter și la un supermarket, împărțea mostre de balsam de păr. Balsam care face părul să strălucească pentru ca el, bărbatul din viața cumpărătoarei să o iubească mai mult și să fie mai tandru. Nu are nici o logică, dar femeile cred în final că bărbații le plac pentru balsam și atunci cumpără mai mult și fac stocuri de cutii de plastic, dăunătoare pentru mediu, desigur. Și, în fiecare dimineață se înghesuie în mijloace de transport pentru a merge la muncă, de unde se întorc degradate de stres și oboseală pentru a se spăla cu balsam care face părul strălucitor ca ele să fie iubite… Dar, părul cade de la stres și nu are ce să fie strălucitor, nemaivorbind de faptul că ori nu e nici un bărtbat în viața lor ori este și el la fel de ocupat, stresat și obosit ca să mai observe balsamul…
Cu asemenea observații, Lavinia umple dimineața de la 8 la 9. Mai are vreo sută de pliante. Mai împarte o tură. Strecoară foița colorată prin fante mici de geam. (...)
Dimineața se consumă în praf încins și resturi de benzină, motorină, gpl. Fiecare îmbucătură de aer se rostogolește cu greu pe trahee și pieptul devine neîncăpător pentru piatră și foc, în timp ce nările caută un fir de oxigen. Caroserii sticloase hârjâie azurul murdar al zilei cu luciri nefirești de metal îndelung torsionat. (...)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
